Jurnal de bord

10:30. Ajungem pe malul Jiului. Apa pare destul de mare, vantul ne sufla in pupa.
10:40 - ne luam adio de la taramurile din apropierea Craiovei si ne lasam purtati de curent. Se pare ca n-am calculat prea bine proviziile de bere. Dupa un incident mninor, pierdem si o parte din proviziile de mancare (un corn cu ciocolata, satul de opresiunile facute asupra lui, hotaraste sa se arunce peste bord si dispare in valurile involburate). Continuam sa navigam in speranta ca o sa intalnim un magazin de-al sirenelor unde o sa gasim ceva bere de mancare.
12:00 - observam prima asezare de oameni, pe malul stang. Pare sa fie un sat de bastinasi, dupa modul in care se agita pe mal la vederea noastra. Incercam o acostare, dar din pacate curentul puternic (aproximativ 220V) ne impinge in vegetatia de langa apa, de unde scapam foarte greu.
Ora, 12 si cat o fi - ca dupa soare nu ne putem lua, bate de peste tot - acostam pe o mica insula de nisip. Pare destul de ok si ne asezam sa mancam. Adevarati pirati, devoram tot si terminam berea. De aici incepe partea cea mai grea a drumului, fara nici cea mai mica urma de bere la noi o sa ne fie greu sa rezistam.
Dupa 12 si cat o fi - deja nu mai putem sa apreciem timpul. Intalnim o zona cu ape mai "rele" si ne luptam putin cu valurile. Plutim distantati unul de celalalt. Din nou, bastinasii de pe maluri ne intreaba unde mergem si daca suntem nebuni?
Ne orpim pentru o scurta pauza pe o plaja parasita, unde vantul ne rastoarna barcile. E clar, providenta ne vrea in ape.
Restul calatoriei se desfasoara in acelasi peisaj: apa sub noi, jungla in stanga, campuri intinse in dreapta.Nimic notabil.
O noua insula ne cheama pe ea si ne oprim pentru al 2 lea mare popas al drumului. dupa ce ne ancoram barcile, caci de data asta nu mai vrem sa ni le zboare vantul, ne asezam sa mancam. Ceva pescaresc de data asta, ca doar suntem p eape. Pestele ala proapsat prins (din conserva) e chiar bun. Din nou vantul ne face figura si de data asta ne alegem cu pagube serioase. Barca mea e tarata 50 de metri printre maracini si crengi rupte, de unde se alege cu o avarie la prova. Un petic si cateva bucati de banda izoliera si e ca nou. Dupa ce terminam de mancat, ne pregatim sa iesim din nou in larg pentru ultimul sector de ape pe care o sa-l mai parcurgem. Mai avem 3 ore de vaslit.
Intram in contact cu localniii si cerem scurte indicatii asupra locatiei unde ne aflam acum. Noi stim doar ca suntem in mijlocul Jiului in plin camp. Dar se pare ca pe uscat la cativa kilometrii de noi se gasesc sate. Vaslim cu forte noi, in timp ce stoluri de pescarusi zboara deasupra noastra.
Peisajul se schimba si dealurile de pe partea dreapta izvorasc acum chiar din Jiu, inaltandu-se pana la 20 de metri desupra noastra. E liniste si plutim relaxati.
Dupa un ultim cot (Jiul asta chiar ca e oltean, are cele mai ascutite coate) vedem in zare si plaja unde o sa acostam. Soarele apune undeva in spatele nostru (sau fata ca stam in barca doar). Pasarile se retrag spre cuiburi si noi ne pregatim de acostarea finala.
Calcam nisipul si ne paucam sa ne impachetam lucrurile.
Jiul nu ne-a omorat, nu ne-a inecat, nici macar nu a fost furios cu noi.
Cu rucsacii in spate, barcile in mana, plecam spre ce pare sa fie in departare un sat. Data viitoare, mergem pe Olt!