Numeste-ma demon...

...Aseara am facut un inger sa planga... se pare ca pana la urma nu pot sa-mi respect principiile dupa care ma ghidez. Am facut si am spus o gramada de chestii, pe care altora le cer sa nu le faca sau sa nu le spuna. Asta ma face un ipocrit, nu? Cer sa nu fiu lovit, insa lovesc fara discernamant de moment, facand greseli pe care le cer altora sa u le faca. Incerc sa uit lucrurile urate care mi s-au intamplat, insa ma lovesc mereu de fantomele trecutului, care uneori devin atat de reale in prezent incat pot sa le ating. Si poate ca sunt mereu pe drum pentru ca mereu fug de ceva.

Ce las,ce ipocrit!

Poveste (partea a 3 a)

E devreme, ceasul nu a apucat inca sa sune. De ceva timp te privesc cum dormi. Atat de linistita si inocenta. Pieptul ti se misca ritmat, aprope insesizabil pentru niste ochii straini,atat de incet si de relaxat. Tresari brusc si ma cauti cu bratele. Probabil vre-un vis urat iti tulbura somnul angelic. Te sarut pe frunte si iti indepartez suvitele rebele, in timp ce buzele mele iti adie la ureche un murmur :
 “- Sunt aici!”
Zambesti linistita si iti continuui somnul mai linistita ca inainte. 
Afara, soarele se ridica din ce in ce mai mult!

Cronica de drum

A fost super! 3 zile care au trecut imediat, dar care au fost fantastice. Intalnirea in autogara, drumul acasa, adormitul imbratisati, au anuntat inceputul unei perioade frumoase. A 2 a zi dimineata am plecat spre Sibiu. Ne-am asezat in trenul jegos, ne-am mancat sandvisurile si apoi ne-am lasat furati de peisaj. Am gasit Sibiul la fel de fascinant ca de fiecare data cand am fost acolo. Cladirile sunt fantastice, muzeele te duc in trecut instantaneu, starzile te poarta in timpuri medievale. Am fost atrasi de sunetele unei pianine, de pe o terasa, asezata poate in cel mai frumos loc din oras. Sa stai sa iti bei cafeaua si sa admiri orasul, in timp ce muzica de Strauss iti invadeaza urechile, e de nedescris! Ne-am continuat apoi plimbarea si am vazut orasul din diferite puncte inalte. Muzeul Brukenthal e un punct turistic ce nu trebuie ratat daca ajungi in oras. Au urmat apoi telefoane date pe la agentiile de transport. Ultimul autocar era la 21, insa ne-am hotarat sa plecam la 19. Dupa o masa buna (mancare super, servire ok) si un ultim tur ne-am intreptat spre autogara. Am lasat Sibiul in urma si ne-am indreptat spre casa. 

Dupa un somn de 12 ore, azi ne treziram ok, Insa azi, urma partea aiurea. Iar ne dspartiram, iar sunt acum120 si de maine 226, iar ne mai vedem ...data viitoare...

Oricum, au fost 3 zile super!

Ce ai facut de ziua ta?

Asta a fost intrebarea! Si am cazut pe ganduri. Norocul meu ca au fost multe, altfel ma loveam. Pai, gandind mai bine problema nu am facut nimic, niciodata, de ziua mea. Rareori am avut langa mine pe cineva, dar niciodata nu am facut ceva memorabil. Imi amintesc in schimb,ca am fost singur de cele mai multe ori, ca aproape niciodata nu am primit niciun cadou (nu ca ar conta asta foarte mult) si imi amintesc si de persoane care nici macar un "la multi ani" amarat acolo, nu mi-au zis desi ma cunosc foarte bine. Intr-un an, de ziua mea am fost singur in compartimentul unui tren. 

Tu? Ce-ai facut de ziua ta?

Hoinareala

S-a dus si seara trecuta. Am pierdut-o iar pe drum, cautand fantome prin biserici parasite. O bere luata de aici, doua luate de la un non stop si hai la drum. Ruinele alea sunt chiar misto si pe drumul ala am mers o singura data cand eram mic. Stiam doar ca iese intr-un sat. Dupa 3 beri poti sa conduci linistit printr-un sat pustiu. Pana la urma am ajuns pe drumul care vine de la Horezu (mi-am dat seama de asta ca prea dormea lumea in masina linistita). 

S-a cam terminat vacanta mea, intr-o juma' de ora plec la servici (futui, bagamiash....) Dar oricum am ramas pe modulul liliac activat. Asa ca...ne vedem la noapte!

C.I.A.

L-am luat! Albumul rupe!