Cu Oltenia in casti, iau Craiova la pas. De ceva vreme mi s-a dezvoltat foarte mult spiritul nationalist, bucurandu-ma de orice chestie care are legatura cu orasul asta. Port acum Craiova dupa mine oriunde ma duc si sunt mai mandru de originile mele, mai mult ca niciodata.
Imi plac oamenii de aici, mereu agitati, mereu in miscare. Oameni care nu citesc carti in autobuze stand in picioare, oameni care mai ridica din cand in cand, capul din pamant si iti mai zambesc , oameni care inca mai par umani.
Imi plac strazile care nu sunt niciodata prea goale sau prea pline de masini. Imi place, centrul, cu toti rolerii si skaterii de pe acolo, supraveghati de statuia lui Mihai.
Imi place parcul cu podul ala plin de numere de telefon si date in care X si Y au fost pe acolo.
Imi place stadionul, adevarata biserica din oras, templu pentru religia numita Universitatea Craiova, cu mile de oameni atrasi de vocea lui Tudor sa se inchine in fata culorlor alb-albastre.
Imi plac zilele de vara de aici, calde si lungi, diminetile de toamna, reci si in ceata.
In Craiova nu o sa regasesti ingamfarea banatenilor, figurile gen "coaie noi suntem din capitala" ale bucurestenilor, calmul dus la extrem al ardelenilor, sau rapiditatea exagerata a moldovenilor. Aici, e Craiova, aici, e Oltenia!
Oltean prin sange, roman prin acte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu