Drumul pe autostrada parea ca nu se mai termina. Kilometrii se scurgeau lent, ca si cum as fi luat la pas fiecare centimetru de sosea pana la destinatie. "-Inca 65 de km!" Nici macar muzica nu facea ca timpul sa treaca mai repede! Coloane de masini inaintau in acelasi ritm mort, indreptandu-se spre marele oras.
In cele din urma acesta isi deschise portile inaintea mea. "-In sfarsit! Acum sa te gasesc. Nu va fi asa greu. Ma iau doar dupa vocea ta!" Si pornesc pe strazi, privind orasul prin ochii tai, lasandu-mi pasii purtati de vocea ta. O strada si inca una si iata-ma in fata casei tale.
"-Hei, te-am gasit! Trebuie sa recunosc, a fost destul de greu, dar te-am gasit. Nu te speria, nu ma cunosti, ne-am cunoscut doar in vise!" Ma privesti uimita. Incerci sa iti dai seama de unde iti sunt atat de cunoscut, de unde imi stii figura si vocea.
Nu imi pot lua ochii de la tine! Esti exact ca in visul meu! Aceiasi ochi mari, care ma priveau in somn, stau caum in fata mea urmarindu-ma mirati. Aceasi voce care imi soptea ca o adiere de vant, cuvinte dulci, in fiecare noapte, se intreaba acum cine sunt.
"- Dar....dar ....nu se poate...tu....esti cel din vis...din visele mele...cum de stai acum in fata mea?"
"-Pai...m-ai chemat, nu?"
"-Dar eu..." si fara sa iti mai termini cuvintele mi te arunci in brate.
In sfarsit sunt langa tine si te simt, cum nu te-am simtit niciodata. Iti simt pielea, mai fina decat satinul, parul ce se misca in adierea vantului, mai elegant decat matasea, parfumul ce ma imbata si ma face sa plutesc, mai puternic decat cele mai rare vinuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu