miercuri, 28 decembrie 2011

Ignat

Costum negru, masina neagra, viata in roz. Se priveste linistit in geamurile negre de la limuzina si zambeste in timp ce isi sterge ceafa lata cu o batista. E o zi minunata de facut bani, de furat vieti, de distrus oameni. Urca in masina, pleaca cu scart, franeaza cu zgomot in fata Casei Poporului.
O mana intinsa din partea unui batran zdrentuit, ce ii cere mila. El trece mandru, arunca o privire plina de dispret catre batran, scuipa si trece mai departe nepastor. Ochii batranului privesc inlacrimati cum se indeparteaza. Azi o sa fie inca o zi fara mancare.
In Casa, e ora dejunului. Mese intregi intinse, pline cu mancare din belsug. Si porci imbracati la costum se infrupta batandu-se pe burta si razand zgomotos. Mirosul de parfumuri scumpe nu le acopera mirosul de cocina. Si mananca zcomotos, plescaie, rumega cu viteza, razand demonic.
Apoi rutina zilnica, legi de votat, oameni de distrus, mase de dobitoci trimise catre pierzanie. Sedinte incheiate, drum spre masina.
Batranul e tot in fata portilor, ghemuit de frig, privindu-l iar de sub cartoanele din care isi facuse culcusul. Din nou nepasdaere, ba mai mult il priveste si isi acoepra gatul cu fularul lui de casmir. Porneste masina, plangandu-se ca la 50.000 cat a dat pe ea, "nu se incalzeste instant, pe gerul asta nenorocit". Pleaca. Strazi aglomerate, claxoane, noxe. O mama isi tine cei trei copii de mana si traverseaza strada. Frana brusca, injuraturi, lasa geamul jos si ii striga: "Curvo!!! Du-i la orfelinat nu mai umbla cu ei pe strazi! S-a umplut lumea de bastarzi saraci."
Ajunge in fata vilei, deschide portile, parcheaza si coboara din masina.
De undeva, doi ochi ii urmaresc fiecare miscare. Ochii respira ritmic ascunsi, un zgomot de piedica trasa se aude din dreptul lor si apoi..."Hei porcusorule! Cum ti-a mers azi?"
Porcul ridica privirea catre locul de unde ii vorbisera ochii si se priveste in reflectia lunetei. O bubuitura puternica sparge cerul, un caine latra speriat si in rest vede sange pe pavaj, pe masina pe costumul lui scump. In ca un porc mort inainte de Craciun si in seara asta o sa mai fie si altii.
E ziua Ignatului!

marți, 13 decembrie 2011

Din Dolj si pana-n Olt si pana-n Valcea...

....Sibiu si pana sus la Paltinis! Am rescris putin versul si l-am adaptat pentru weekendul trecut. Salutari din nou Sibiului, pe care l-am vazut si in haine de sarbatoare. Mai magic, decat de obicei!
Umbra lui Mircea, la Cozia ne-a salutat inainte de a ne pierde prin serpuirea Oltului printre munti. Cisnadie si Cisnadioara sunt 2 localitati sibiene foarte frumoase si o sa trebuiasca sa le vad odata la pas. Ideea plecarii de sambata era sa ne dam cu sania, dar ne-am dat mai mult cu umbrela. Paltinisul a fost aproape mort, dar cu un pic de suflu oltenesc si un pid de spirit de fraternizare, l-am resuscitat.
Ceea ce trebuia sa fie o escapada de o zi, (da Ciupi si eu te iubesc :D ), in timpul unei ciorbe in paine, s-a transformat intr-o mini tabara.
 Ahaaaaa.....si acum iti distrug bulgarele!!!

 I R Babooonnn!!

Si-mi place cum de fiecare data cand plecam pe undeva, trebuie sa aratam ca suntem olteni si mai ales  imi place cum fraternizeaza oamenii la bautura. Grupul din Rasinari, ne-au chemat la ei acasa, grupul din Sibiu a facut schimb de bautura cu noi, am cantat, am ras, ne-am unit.

joi, 1 decembrie 2011

Dacia Aeterna


“-Nimic nu e pierdut niciodata.
-Ai pazit legea chiar cand a fost vorba de copilul tau?
-Am pazit o singura lege: sa nu ne plecam genunchii niciodata, in fata nimaniui!
-Nici chiar in fata zeilor ?
-Nici !
-Sarmisegetuza e pierduta.
-Dar noi ? Dar ei ? Dar eu ? Noi suntem morti? Atata timp cat ma voi putea misca, atat timp cat va fi un singur daca care va vrea sa traiasca liber, ne vom bate pe acest pamant, bun si frumos. Daca nu mai avem cetati, ne vom bate in ruinele lor si cand va mai fi o singura palma de pamant pe care sa putem sta in picioare, ne vom bate pentru palma aceea"


Cam asa ne invata istoria ca au fost romanii, inca de pe vrema dacilor. Ne-am luptat mereu pentru ce a fost al nostru, nu am plecat niciodata sa cucerim alte tinuturi, in schimb ne-am aparat cu sfintenie ce a fost al nostru. Unitatea Romaniei de azi, s-a dorit inca de pe vremea dacilor, cand, sub conducerea lui Burebista, triburile imprastiate pe toata suprafata carpato-danubiano-pontica, s-au unit, formand Dacia moderna. Si ne-am aparat apoi de atacurile triburilor nomade, ne-am opus cu putere asalturilor romane. Si-apoi, cand am cazut in mainile dusmanilor, am preferat sa murim de mana noastra decat sa ne omoare ei.
Umbra lui Mircea la Cozia, vegheaza Oltul si acum si ii auzim ecourile cand trece prin camerele manastirii. Sus la Poienari, se aud si acum strigatele de durere ale dusmanilor lui Tepes, in timp ce acesta isi ia masa linistit langa tepele in care acestia stau atarnati. La Alba Iulia, se aud azi pasi de cavalerie si sunete de trambita, in timp ce Mihai Viteazul intra pe portile cetatii si se proclama: "Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei".  
Istoria continua si se scrie zilnic. Faptele mari, sunt facute de oameni mici,pe care istoria o sa-i faca mari. Romania insasi, e o tara mica, dar pe care timpul a facut-o mare. Lumea scria si azi pe tablite cu pana, daca nu era Romania cu Petrache Poenaru al ei si tocul lui cu rezervor. Lumea inca traversa oceanele pe vapor si nu zbura niciodata daca nu existau genii ca Vuia, Vlaicu sau Coanda. Istoria sporturilor nu primea niciun 10 perfect la un concurs de gimnastica, daca Nadia nu pasea pe barna, Stoker nu-si mai scria niciodata cartea daca nu auzea de misticismul Carpatilor si de traditiile legate de ocult din tara noastra.



La multi ani, români! La multi ani România!