sâmbătă, 31 iulie 2010

Cam cat de 24...

"Ai la fel ca mine vreo 24 de ani,
Ai la fel ca mine o mare lipsa de bani..."

...si in timp ce fac rocada intre doza goala de bere si cana de cafea, trag linie, pun totul in balanta, impart, scad, si citesc rezultatul. Pai, ok, am vazut niste locuri, am cunoscut ceva oameni. Am plans, am ras, am injurat, am fost bucuros.
Am incercat diverse lucruri, am trecut prin momente dificile. Am cateva locrui care ma fac sa zambesc, cand ma gandesc la ele. Sunt cateva persoane pe care le-am cunoscut si pentru care ma bucur ca am ajuns sa le cunosc.
N-am realizari materiale, n-am bani, nici macar de camera mea nu pot sa zic exact, ca e a mea. Dar am vazut si am trecut prin diverse pana acum.
La multi ani, mie!

miercuri, 28 iulie 2010

Jurnal de bord







10:30. Ajungem pe malul Jiului. Apa pare destul de mare, vantul ne sufla in pupa.
10:40 - ne luam adio de la taramurile din apropierea Craiovei si ne lasam purtati de curent. Se pare ca n-am calculat prea bine proviziile de bere. Dupa un incident mninor, pierdem si o parte din proviziile de mancare (un corn cu ciocolata, satul de opresiunile facute asupra lui, hotaraste sa se arunce peste bord si dispare in valurile involburate). Continuam sa navigam in speranta ca o sa intalnim un magazin de-al sirenelor unde o sa gasim ceva bere de mancare.
12:00 - observam prima asezare de oameni, pe malul stang. Pare sa fie un sat de bastinasi, dupa modul in care se agita pe mal la vederea noastra. Incercam o acostare, dar din pacate curentul puternic (aproximativ 220V) ne impinge in vegetatia de langa apa, de unde scapam foarte greu.
Ora, 12 si cat o fi - ca dupa soare nu ne putem lua, bate de peste tot - acostam pe o mica insula de nisip. Pare destul de ok si ne asezam sa mancam. Adevarati pirati, devoram tot si terminam berea. De aici incepe partea cea mai grea a drumului, fara nici cea mai mica urma de bere la noi o sa ne fie greu sa rezistam.
Dupa 12 si cat o fi - deja nu mai putem sa apreciem timpul. Intalnim o zona cu ape mai "rele" si ne luptam putin cu valurile. Plutim distantati unul de celalalt. Din nou, bastinasii de pe maluri ne intreaba unde mergem si daca suntem nebuni?
Ne orpim pentru o scurta pauza pe o plaja parasita, unde vantul ne rastoarna barcile. E clar, providenta ne vrea in ape.
Restul calatoriei se desfasoara in acelasi peisaj: apa sub noi, jungla in stanga, campuri intinse in dreapta.Nimic notabil.
O noua insula ne cheama pe ea si ne oprim pentru al 2 lea mare popas al drumului. dupa ce ne ancoram barcile, caci de data asta nu mai vrem sa ni le zboare vantul, ne asezam sa mancam. Ceva pescaresc de data asta, ca doar suntem p eape. Pestele ala proapsat prins (din conserva) e chiar bun. Din nou vantul ne face figura si de data asta ne alegem cu pagube serioase. Barca mea e tarata 50 de metri printre maracini si crengi rupte, de unde se alege cu o avarie la prova. Un petic si cateva bucati de banda izoliera si e ca nou. Dupa ce terminam de mancat, ne pregatim sa iesim din nou in larg pentru ultimul sector de ape pe care o sa-l mai parcurgem. Mai avem 3 ore de vaslit.
Intram in contact cu localniii si cerem scurte indicatii asupra locatiei unde ne aflam acum. Noi stim doar ca suntem in mijlocul Jiului in plin camp. Dar se pare ca pe uscat la cativa kilometrii de noi se gasesc sate. Vaslim cu forte noi, in timp ce stoluri de pescarusi zboara deasupra noastra.
Peisajul se schimba si dealurile de pe partea dreapta izvorasc acum chiar din Jiu, inaltandu-se pana la 20 de metri desupra noastra. E liniste si plutim relaxati.
Dupa un ultim cot (Jiul asta chiar ca e oltean, are cele mai ascutite coate) vedem in zare si plaja unde o sa acostam. Soarele apune undeva in spatele nostru (sau fata ca stam in barca doar). Pasarile se retrag spre cuiburi si noi ne pregatim de acostarea finala.
Calcam nisipul si ne paucam sa ne impachetam lucrurile.
Jiul nu ne-a omorat, nu ne-a inecat, nici macar nu a fost furios cu noi.
Cu rucsacii in spate, barcile in mana, plecam spre ce pare sa fie in departare un sat. Data viitoare, mergem pe Olt!

marți, 27 iulie 2010

Inca

Am 23 de ani, inca. Pentru cateva zile inca ii mai am si inca mai am vise de copil prost. Dar probabil ca o sa le am si dupa ce o sa fac 24. Inca visez la premiul ala mare de la loto (desi nu joc niciodata), inca visez sa dorm pe o plaja (chiar daca am fost doar o singura data la mare), inca visez sa mai zbor (chiar ca de parasutism m-am lasat ca prostu') macar o data!
Inca mai am idei de pusti si ultima e aia cu navigatul pe Jiu. Maine dimineata ar trebuii teoretic sa plecam. Deci inca mai vreau sa ma joc de-a marinarii.
Poate dam maine de pirati pe Jiu, ca sa le putem viola comorile si sa le jefuim femeile!

Da, inca ma cred amuzant cand inversez cuvintele in contexte.

luni, 26 iulie 2010

Erou - antierou

Nu stii cum sa fi. Daca esti bun si incerci sa faci sa fie bine pentru toata lumea, nu e bine. Tot o sa fie cineva nemultumit. Daca nu te implici si nu incerci sa ajuti, iar nu e bine, inseamna ca esti nepasator.
Daca o arzi ca eroii, o sa rada lumea de tine ca umblii cu chilotii peste pantaloni ca superman, pentru ca asta o sa fie singurul lucru pe care o sa-l observe la tine. Nu faptul ca faci lucruri bune, nu faptul ca ajuti, nu faptul ca dai tot pentru ei.
Si acum, ma intreb eu, pe eroi cine-i ajuta? Cand au nevoie de ceva, de cineva, cine e acolo pentru ei? Nimeni, normal. Pentru ca de-aia sunt eroi sa lupte singuri. Nimeni nu vrea sa le asculte gandurile, sa le dea un sfat. Eroii n-au nevoie de prostii deastea.

Mai pot spune destule, dar s-a aprins pe nori lanterna si cineva are nevoie de mine.
Ma duc sa-mi trag chilotii peste pantaloni si ....UP, UP AND AWAAAAAAYYYYYYY!!!!!

joi, 22 iulie 2010

Concediu

Ce bine e sa stai! Sau de fapt, ce bine e sa faci orice altceva in afar de servici. Ca de stat nu pot sa spun ca am stat.
Marti, in prima zi, am plecat la Olanesti. Drum ok (mi-am luat un kil de muste in dinti cat am stat in picioare pe trapa). Valcea, ca deobicei, super oras. curat, linistit. La Olanesti a fost prima data cand am ajuns pe acolo si mi-a placut. O sa pun si poze probabil zilele urmatoare.
Azi, mi-am luat barca si ideea cu plecatul pe Jiu pana la Bechet deja nu mai e doar o idee conceputa dupa 8 doze de bere. Miercuri urmeaza sa ne lansam la apa.
Sper sa fie vreme buna. Nu vreau sa ne prinda furtuna in larg.

sâmbătă, 10 iulie 2010

Spartacus : Blood And Sand

Gata, am terminat de vazut Spartacus. Film bun, intriga buna, poveste ok, efecte reusite. Simbolistica data de sangele in exces il face sa fie un film mai special (aduce cu ceva din filmele lui tarantino).
Film despre onoare, iubire (scenele de bulangeala ar fi trebuit scoase), tradari, comploturi, goana dupa putere.

Uite si trailer:



Astept acum sezonul 2, care ar trebuii sa apara la anu' ?!?!


Kill them all!!!

miercuri, 7 iulie 2010

O altfel de poveste

Vocile din jurul lui se agita. Le aude prin intuneric dar nu intelege ce spun. Simte freamatul din jurul lui si din cand in cand lumina ii cade pe ochii inchisi. Nu stie ce s-a intamplat cu el, nu stie unde se afla acum. E inconjurat de intuneric si de vocile unor necunoscuti.

Ea ii zambeste si il strange de mana. O priveste si o trage langa el. Sunt fericiti amandoi si plutesc impreuna prin propriul lor rai, cladit pe fundatia iadului in care au stat inainte sa se cunoasca.
Ea il saruta si amandoi danseaza sub ploaia de stele. Si toate cad peste ei, stele, fulgi de zapada, raze de soare, stropi de ploaie.
Intunericul creste, tunetele din departare acopera acum intregul spatiu si umbre incep sa se invarta in jur. O prind, o trag dupa ele si o duc cu vantul. Ea...a plecat...

Trage o gura mare de aer si incearca sa se ridice. Stie ce s-a intamplat si unde se afla acum. Targa se misca din ce in ce mai repede pe coridoarele reci ale spitalului.
" - Repede, a intrat in soc!"
Neoanele trec deasupra capului sau cu o viteza amenintatoare. Simte cum cineva ii inteapa bratul si cum serul se scurge in venele sale.
" - Corpul se pare ca ii respinge tratamentul. De parca venele sale ar fi prea pline sa mai poata primi ceva din exterior. O sa-l pierdem!"
"Cata dreptate ai prietene" , gandeste el. "Venele mele sunt pline de Ea si Ea ma tine in viata"
" - Asa ceva nu se poate! si vocea unui medic se stinge in spatele lui. " Conform analizelor, omul asta nu are inima. Organul respectiv nu poate fi gasit in nicio parte a corpului."

Undeva, langa el, ea il priveste si ii mangaie tampla. Il saruta si apoi...si apoi, se indeparteaza. El intinde mana, aratand spre pieptul ei si sopteste : "Inima mea e acolo!"

Liniste. Medicul trage panza alba peste corpul fara viata si noteaza in fisa medicala ora decesului. Cauza mortii : nu i-au gasit inima!

duminică, 4 iulie 2010

Ce am pierdut?

Am un sentiment ciudat ca am pierdut ceva. Dar nu-mi pot amintii ce. Simt ca e vorba de ceva important totusi, dar nu pot sa-mi dau seama ce.
Poate am pierdut timp, poate ca mi s-a spart ceasul si secunda cu secunda mi s-a scurs din el, fara sa-mi dau seama ca le pierd. Poate s-au imprastiat pe asfalt si le-a gasit altcineva ce venea in spatele meu.
Poate am pierdut vremea. Anotimp dupa anotimp le-am pierdut pe rand si le-am gasit din nou.
Poate un tren, ce a plecat din gara mai devreme decat trebuia. Poate ca altul a intarziat si nu l-am mai asteptat...si...l-am pierdut.
Poate mi-am pierdut calea si acum merg pe drumuri incurcate. Sau poate ca mi-am pierdut ingerul. Dar, asta e absurd. Un demon nu are ingeri!
Sau poate ca le-am pierdut pe toate, fiindca de ceva vreme, toate caile mele duceau spre ingerul meu, vreme dupa vreme, anotimp dupa anotimp, toate erau legate de el.
Deci, ce am pierdut? Au fost toate sau a fost doar el?