duminică, 31 iulie 2016

30


 

 L-am cunoscut pe Cosmin acum foarte mult timp. De fapt, il stiu de-o viata. Am crescut impreuna. Il stiu de cand era mic si juca calusul in patutul lui, tinut de manutele lui mici, de tatal sau. Il stiu cum radea si topaia urmarind cu privirea fiecare miscare a tatalui lui. Il stiu de cand mama sa ii intindea mainile , ca el sa faca primii pasi spre ea. Si el era mic si tot un zambet si ea era tanara si frumoasa si il iubea cum il iubeste si acum.
    L-am urmarit apoi pe Cosmin in anii de scoala, acolo unde si-a inceput clasa intai un pic altfel fata de ceilalti copii. El era singurul care stia bancuri si nu ii placeau poeziile, asa ca prima "poezie "spusa la scoala, a fost un banc. Pentru ca asta invatase mai repede inainte de scoala, bancuri. De la tatal lui, care il lua peste tot cu el si i-a aratat lumea, in toate straturile ei. El i-a aratat cum e sa vorbesti cu un om important si sa nu te pierzi in fata lui, tot el i-a arata cum sa te comporti si cu cineva care e mai jos decat tine. De aici Cosmin a invatat curajul si orgoliul.
    L-am intalnit pe Cosmin la tara, in vacantele de vara. Acolo era mai tot timpul si desi Cosmin nu are frati, primul lui frate a fost varul sau. Se jucam impreuna, se certau, se bateau , se impacau . Imparteau tot exact ca fratii. Cosmin a invatat sa-mparta de la bunica lui. Tot ea, i-a vorbit prima data de credinta si Dumnezeu, tot ea l-a inavat prima rugaciune. Vad si acum imaginea de seara cu cei doi copii si bunica lor, facandu-si rugaciunea. Si a doua zi , Cosmin pleca in padure impreuna cu varul lui si bunicul. Aici a invatat sa iubeasca natura, de la bunicul lui.
    Apoi Cosmin a crescut. A iesit din cartier. SI-a cunoscut alti frati cand a ajuns la liceu. Si-a marit familia si au ramas impreuna pana in zilele noastre. Am fost cu el cand plec cu fratii in plimbari cu trenul stabilite peste noapte. Am cautat impreuna fantome prin case bantuite , am navigat pe ape, am urcat munti impreuna. Si chiar daca unii din frati au plecat in alte locuri, stiu ca ei sunt langa el. Si chiar daca nu suna, el stie ca oricand ar vorbi , ors a poarte conversatii ca si cand nu au plecat niciodata.
    Si l-am vazut pe Cosmin , iubind. A tinut la toate, pe unele le-a iubit , dupa altele a suferit. Mergeam cu el pe tren cand isi cauta iubirea in alte orase, cand facea surprize de la distanta sau cand se bucura de surprizele oferite. Imi povestea cum dupa ce esuase cumva in unele relatii s-a inchis si nu si-a mai exprimat sentimentele. Ii era frica, vorbea rar si cu mine despre asta. Imi spunea ca a regretat unele lucruri facute, dar totodata nu isi calca pe orgoliu sa se intoarca de unde a plecat sau mai degraba de unde a fost lasat. Stiu sigur ca le-a iubit pe toate chiar daca nu a spus-o cu voce tare.
    Cosmin munceste de la 21 de ani. Ne trezeam impreuna dimineata de dimineata la 4:30 si injuram corporatiile, dar totusi urcam in speciala si cu castile pe cap ignoram impreuna lumea matinala. Nici mie , nici lui nu ne place trezitul dimineata. Au fost ani frumos in acelasi loc de munca, unde a intalnit cateva persoane interesante. Dar trezitul la 4:30 l-a afectat cumva pe Cosmin. A urmat sa renunte la facultatea de aici ca sa incerce o idee. A plecat la Timisoara, dar fara familie, frati, iubita de atunci, nu a rezistat mult. Asa ca  s-a intors pe pamantul oltenesc.
    Si asta il face sa fie cumva mai altfel, pentru ca dupa incercarea cu facultatea de la Timisoara, a incercat din nou la alta in Craiova. Si la alta si la alta si la alta...Se pare ca educatia de stat nu era ceea ce cauta. Dar asta nu inseamna ca e un tip prost. Lenes da, delasator, da, dar prost in niciun caz.
    L-am vazut pe Cosmin si cand a plecat singur sa se regaseasca cumva. Nici macar nu am mai mers cu el , dar stiu prin ce a trecut si cum s-a schimbat. Cum a trecut de la ala catodata morocanosul si carcotasul , la cel care incearca sa inteleaga fiecare om in parte si care vrea sa constientizeze ca fiecare are lupta lui. L-am vazut trecand prin depresii cand nimic din viata lui nu iesea cum ar trebuii. L-am vazut cum s-a ridicat de atatea ori dupa ce a fost lovit.
Si pentru ca a atins nivelul 30 (e pasionat de jocuri Cosmin asta. El nu imbatraneste, doar creste in level) , eu va multumesc pentru ce e acum: multumesc mamei lui pentru ca l-a invatat sa fie bun, multumesc tatalui lui pentru ca i-a aratat lumea si la invatat sa aibe coloana. Multumesc bunicilor lui ca l-au invatat sa creada , sa iubeasca orice fiinta. Multumesc fratilor lui, care au fost langa el si care nu au plecat niciodata. Multumesc fostelor lui, pentru momentele in care era fericit cu ele, dar si pentru momentele cand nu au mai fost impreuna. Asta l-a invatat sa mearga mai departe. Multumesc tuturor, in numele lui. El e mai tacut, vorbeste doar cu mine, dar stiu ca astea ar fi si cuvintele lui.

La multi ani, Cosmin!

Prietenul tau, A.

duminică, 17 iulie 2016

AlterEgo



"- Iar tu, ma?! Iar aici? Ce s-a intamplat acum? Iar e vorba despre ea?
- Tot timpul e vorba despre ea...
- Ai vazut-o iar? Ati vorbit?
- Dar o vad tot timpul, in toate femeile din jurul meu si imi vorbeste tot timpul....chiar daca tace. O aud si ii vad buzele cumse misca, chiar daca ele sunt inchise.
- Esti nebun...las-o...te ucide. Nu vezi ca te deprima de fiecare data cand o vezi? Unde ai mai intalnit-o acum?
-...pai asta e altceva...am intalnit-o in vis...asa cum ne-am intalnit aproape in fiecare seara de cand a plecat. Si de fiecare data e din ce in ce mai real. Uite, acum eram impreuna, ma tinea de mana si sarutandu-ma imi spunea: "Nu o sa mai fim impreuna" si eu...eu radeam si am acceptat in vis asta, la fel ca atunci cand a plecat din realitatea mea.
I-am respectat dorinta si atunci si acum, pentru ca vreau sa stiu ca e fericita si ca nu ii stau in calea fericirii ei. La dracu, as dobora pe oricine i-ar sta in calea ei si ar face-o sa sufere....
- Pai si tu, idiotule? Tu esti fericit? Ei ii pasa de tine? Mai stie macar ca existi? Ea te viseaza?
- .....
- Normal ca taci....lasa-ma sa-ti raspund...NU! Nu existi pentru ea, nu cred ca ai existat macar...
- Nu e adevarat...am existat...in bratele mele se simtea protejata dupa o zi lunga. Cu mine dormea linistita, caci i-am vegheat somnul multe nopti la rand. Cu mine isi dadea masca jos de femeie puternica si mi se dedica toata..cum sa nu fi existat pentru ea?
- Si acum , mai existi? Te mai cunoaste?
- ...acum...ma cunoaste....dar cred ca ai dreptatea, ma cunoaste dar nu mai exist. Si parca cumva cred ca vrea sa ma stearga de tot din mintea ei. As vrea doar cand o vad sa pot sa-i vorbesc, sa o intreb cum e, daca e bine, sa ii spun cum sunt eu si cum imi port masca de om fericit in fiecare zi si imi joc rolul pentru care cu siguranta as primi un oscar. As vrea sa-i spun de fapt cum sunt noaptea , cand nu e nimeni langa mine, cum ma trezesc dupa o noapte cu 2 -3 ore de somn, in care am mai si visat-o...
Poti te rog, daca o vezi, sa-i spui tu astea? Mi-e prea frica sa o fac eu...o sa o sperii probabil...o sa fuga si nu o sa-mi mai apara nici macar in vise...
Te rog, ii spui?
3:30...sare din pat panicat....camera e goala ca deobicei. Putea sa jure ca nu e acasa si ca vorbea cu cineva. O cauta prin pat, apoi isi aminteste ca ea...ea a plecat de mult...A vorbit cu el tot timpul asta, un el care vede lucrurile altfel, dar care nu se face auzit si nu poate sa razbata la suprafata. Tot umbra ei il tine captiv in interior, il sugruma si il lasa in viata pe celalt el...ala care inca o viseaza, care inca ii soarbe vorbele de fiecare data cand o aude si se lasa pierdut in ochii ei. In camera e acum cel care moare daca nu o vede dar nici nu traieste cand o are in preajma si stie ca nu o sa mai fie a lui. Cel caruia ii pompeaza inima mai tare cand o aude , dar ii blocheaza arterele cand nu vorbeste cu el.
- Iar tu, ma?!

vineri, 10 iunie 2016

Te-am vazut...



Nu pe strada mea, ca CIA. Te-am vazut in mijlocul multimii, mi-ai atras atentia  pentru ca se vedea de departe divinitatea din tine. Radiai, zambeai, centrul universului se regasea in tine.
Si stiu ca si  tu m-ai vazut, ne-am intersectat privirile si ai zambit, apoi ti-ai reluat activitatea ca si cum nu as fi fost acolo. Te-am ascultat de departe la fel de uimit ca marinarii de cantecul sirenelor. Ti-am urmarit fiecare miscare a buzelor...buzele alea care m-au imbatat candva cu ambrosie..Din toata lumea existenta in oras, te-am vazut asta seara. Am trecut unul pe langa celalat dar te-am simtit ca si cum am fi mers impreuna pe aceiasi strada , tinuti de mana.
Si am plecat apoi, imbatat de mirosul de tei de pe strazi, amestecat cu parfumul tau pe care il simt la fiecare adiere de vant.
Am fost cu tine , chiar daca doar in gand si apoi am ramas din nou singur...
G-Eazy in casti, dar nu e "easy",  cu tine in mintea mea, strazi goale, inima un pic mai plina pentru ca te-am vazut. Sper ca o sa pot sa dorm acum; n-am mai avut un somn linistit de cand dormeam cu tine in brate. Si atunci te vegheam si imi placea sa vad cum te linistesti dupa o zi lunga, protejata de bratele mele.
Te-am vazut asta seara...nu am putut sa nu te observ. Chiar daca ochii nu te vad, stii ca inima o sa te vada tot timpul. Urechea mea o sa-ti auda tot timpul vocea, indiferent de distanta si o sa-ti simt parfumul in fiecare adiere.
Te-am vazut, tu m-ai vazut....lumea din jur ne-a ignorat prezenta....am fost unul langa celalalt dar totusi, am fost departe...

Noapte buna , ingerul din iadul meu!

sâmbătă, 4 iunie 2016

Noapte alba




Am baut mult aseara. Am baut din acelasi motiv din care o fac de ceva timp. Am baut sa uit, dar parca niciodata alcoolul nu sterge amintiri. Si cand ai mintea varza si inima praf, parca si ficatul vrea sa-si faca rau, asa ca am baut. Nu ti-am dat mesaje, nu te-am sunat beat, cum ai crezut ca o sa fac. Nu ti-am dat niciun semn ca m-as fi gandit la tine. Dar sa stii ca daca nu vorbesc despre tine, nu inseamna ca nu ma gandesc la tine. Te am in cap in fiecare clipa si de asta beau ca sa-ti innec imaginea. Am incercat sa-ti inlocuiesc imaginea cu alte fete, prin cluburi, baruri. Am incercat sa te sterg din cap cu distractii false in fiecare seara.
Dar n-am reusit si te-am visat iar (te visez cam in fiecare noapte). In vis, calatoream impreuna. Mai stii? Asta era unul dintre planurile noastre, sa vizitam lumea tinuti de mana. Te-am visat in patul tau cum ne trezeam impreuna dimineata. Ne placea sa lenevim amandoi in pat fara sa facem nimic toata ziua. Mai stii asta? Am visat toate momentele frumoase si oarecum ma bulverseaza pentru ca nu stiu nimic de ziua in care ai plecat. Nu imi amintesc cu ne-am certat, daca ne-am certat.
 Stiu doar ca intr-o dimineata nu am mai primit mesajul de "buna dimineata" si apoi seara nu am mai spus nimanui "noapte buna". Stiu doar ca dupa asta nicio noapte nu a mai fost buna. Somnul de 2-3 ore pe noapte, nu se poate numi somn. Si in alea 2-3 ore sa te am tot timpul in cap...chiar nu am dormit. Mai mult o stare de veghe in care eram tot timpul in caz ca te intorci , sa nu iti pierd venirea.

Adorm cu tine in gand si ma trezesc tot cu tine acolo. Si repet, chiar daca nu vorbesc despre tine si foarte rar vorbesc cu tine sa nu crezi ca nu ma gandesc la tine.