Urati-ma!!!

Recent am descoperit ca, fizic, imi vine sa vomit cand vad,aud si mai ales simt miros de tigan! Pana acum era doar o expresie, era ceva la nivel metaforic, dar de cateva zile, de cand fluxul de cioroi, a crescut, simt cum stomacul meu vrea sa iasa afara, doar la simpla pronuntie a cuvantului tigan.
Natie infecta, imputita si proasta!!!
Si mai nou, mi-am descoperit o pasiune din a ma certa cu prostii. Curand o sa am senzatii de voma si de la tipul asta de oameni?! Adica, din momentul in care l-am mirosit ca e prost, pentru ca asemena personaje, chiar put de prostie, sar la gatul lui. Si cel mai mult ma distreaza cand incearca sa-mi dea "replici" si ajung sa scoata o mormaiala, cateva silabe legate intr-o propozitie spusa din gura cunui copil aurdo-mut, care sufera de autism.
Daca nu am cel putin un conflict de genul asta, pe zo, e o zi pierduta! Si nu glumesc! Adica ce atatea flori roz si amabilitate pentru niste cretini? Ma simt mai bine cand trag un "...gatu' matii!" decat atunci cand spun "cu placere". MAcar cand injur sunt sincer, pentru ca n-am nicio placere sa ajut alti oameni, indiferent de rasa, nivel cultural sau orice altceva. La fiecare "confruntare" si aici observati ghilimelele, pentru ca intr-o confruntare de obicei particia minim 2 persoane, simt cum nivelul de adrenalina din mine, creste. Si daca la mici discutii simt asta, sunt curios ce o sa simt cand o sa-i sparg capul unuia, intr-o bataie. Poate incerc odata senzatia, cine stie!
Oricum, ideea e ca: urasc tiganii si mai ales, urasc prostii! Deci daca esti tigan si pe deasupra esti si prost....ai grija, esti ca o rana deschisa, pe care o sa torn sare!

Asa ca urati-ma! Macar sa fie reciprocitate!

Iarna in gri

E iarna si e frig "si ninge ca-intr-un cimitir". Si parca imi par din ce in ce mai murdare iernile, din ce in ce mai gri. Mai lipsite de alb , mai pline de negru.
Strazi murdare, trotuare, maini bagate adanc in buzunare, gulere ridicate, haine incheiate, pana sub gat si...atat. A...mai e si frigul, gerul, ce ingheata tot traseul fiecarui tramvai si taie fiecare chip ce pleaca de acasa in fiecare zi. E frig si totu-i gri!
Orasul fierbe si lumea se agita, strazile se chinuie sa inghita, masina dupa masina, roata dupa roata. In autobuse lumea toata, e mai stresata, mai panicata. Hoti de buzunare, scaune murdare, voci vulgare, te inconjoara si nimeni nu coboara, la prima statie. Toti stau lipiti de usi, asa, pentru distractie, pentru amuzamentul de a nu lasa pe nimeni sa coboare pana nu face si ultima incercare, de a se strecura printre corpuri uniforme ce imbraca uniforme, vopsite in alb si gri.
E iarna, e frig si e Bacau. Bacau e Bacovia, asa ca, savurati asta:

Nevroză

Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir, --
Si târgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.

Iubita cântă-un mars funebru,
iar eu nedumerit mă mir :
De ce să cânte-un mars funebru...
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Ea plânge si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca în delir...
În dezacord clavirul moare,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Si plâng si eu si tremurând
Pe umeri pletele-i resfir...
Afară târgul stă pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Penultimul tren al ultimei sperante

Ora tarzie in noapte....Cu capul in gluga si rucsacul in spate, asteapta asezat pe peron primul tren care o sa intre in gara.
Oamenii trec pe langa el, se impiedica de umbra lui, il lovesc grabiti cu gamantanele lor, insa lui nu-i pasa. Curand, o sa plece, o sa lase tot in spate...orasul...strazile....gara asta veche...
O sa se urce in trenul ala, o sa se aseze si o sa inchida ochii, fara sa-i deschida inainte de a ajunge la capat de linie.
O sa uite de cei pe care ii cunoaste acum, de cei alaturi de care a pierdut nopti, o sa uite de fetele pe care le-a iubit, o sa plece in gand cu iubita lui de acum, pe care o sa o uite la prima statie. Ea, o sa ramana plangand in orasul asta, el o sa se piarda pe calea ferata. Lumina dupa lumina, soseaua care serpuieste pe langa tren, oamenii care vorbesc in soapta, dar impreuna formeaza un zumzet ca intr-un stup...Trenul se ascunde in noapte si taie campuri goale, acoperite cu zapada rece...
Si ea inca mai plange pe peron, privind in urma trenului si el atipeste pe scaunul incomod din tren...O vede, inca o vede, desi, a trecut de mult de prima statie. O aude cum ii sopteste numele, cum il striga, cum il cheama sa vina inapoi, cum urla fiecare litera a numelui lui, cum urletul ei devine din ce in ce mai puternic, pana cand....
....se trezeste...primul tren tocmai ce intra in gara. Priveste in jurul sau, se ridica de pe bordura si ...pleaca spre casa.
Penultimul tren s-a amanat. Cine stie, poate il prinde pe ultimul, alta data!
Arunca o ultima privire pe panoul de sosiri/plecari, scoate telefonul din buzunarul larg, suna si spune: " Hai la o cafea! Trec sa te iau!"

My December

Nu mai ninge in decembrie! Mereu ploua si e foarte frig. Probabil ca daca ar incepe sa ninga ar fi o ninsoare violenta, urata si rece, care s-ar lua in 5 minute dupa ce s-ar opri.
Si luminitele sunt mai putine in decembrie asta, mai slabe, mai putin colorate. Griul nu reflecta la fel de bine lumina cum o face albul.
Erau ierni, cand asteptam prima zapada cu drag, cand numaram zilele din calendar ramase pana la craciun. Acum abia astept sa treaca toate astea, sa fie liniste, sa fie cald.
Nici anul asta sa nu incercati faza cu colindele la mine. Posibil sa va luati bataie. Si ca sa pastrez "spiritul sarbatorilor" trecute inca viu, probabil nici anul asta nu o sa impodobesc bradul.
Nici cadouri nu vreau, nu tine faza: "daca primesti ceva poate o sa te simti mai bine, poate o sa-ti placa mai mult sarbatorile". Mesajele copiate si trimise la toata agenda nu sunt binevenite nici ele. Cum primesc un mesaj de genul, o sa va invit sa va dati telefonul pe vibratii si sa vi-l bagati in cur. Nu-mi place sa fiu unul dintr-o lista si nu-mi plac mesajele cu lumina si caldura!



Hello, my name is Grinch, and this is my december!