Poveste (partea 1)

Drumul pe autostrada parea ca nu se mai termina. Kilometrii se scurgeau lent, ca si cum as fi luat la pas fiecare centimetru de sosea pana la destinatie. "-Inca 65 de km!" Nici macar muzica nu facea ca timpul sa treaca mai repede! Coloane de masini inaintau in acelasi ritm mort, indreptandu-se spre marele oras. 

In cele din urma acesta isi deschise portile inaintea mea. "-In sfarsit! Acum sa te gasesc. Nu va fi asa greu. Ma iau doar dupa vocea ta!" Si pornesc pe strazi, privind orasul prin ochii tai, lasandu-mi pasii purtati de vocea ta. O strada si inca una si iata-ma in fata casei tale. 

"-Hei, te-am gasit! Trebuie sa recunosc, a fost destul de greu, dar te-am gasit. Nu te speria, nu ma cunosti, ne-am cunoscut doar in vise!" Ma privesti uimita. Incerci sa iti dai seama de unde iti sunt atat de cunoscut, de unde imi stii figura si vocea.

Nu imi pot lua ochii de la tine! Esti exact ca in visul meu! Aceiasi ochi mari, care ma priveau in somn, stau caum in fata mea urmarindu-ma mirati. Aceasi voce care imi soptea ca o adiere de vant, cuvinte dulci, in fiecare noapte, se intreaba acum cine sunt.

"- Dar....dar ....nu se poate...tu....esti cel din vis...din visele mele...cum de stai acum in fata mea?"

"-Pai...m-ai chemat, nu?"

"-Dar eu..." si fara sa iti mai termini cuvintele mi te arunci in brate.

In sfarsit sunt langa tine si te simt, cum nu te-am simtit niciodata. Iti simt pielea, mai fina decat satinul, parul ce se misca in adierea vantului, mai elegant decat matasea, parfumul ce ma imbata si ma face sa plutesc, mai puternic decat cele mai rare vinuri. 

NU

Hai sa va explic ceva ("...aici nu e la Bucuresti!")Nu sunt un idiot si in niciun caz o persoana usor manipulabila! NU merge sa ma freci la cap cu ordine si impresii de sef, cu incercari de a te imprietenii cu mine sau de a da impresia ca suntem prieteni! Nu ma cunosti si nu incerca sa ma cunosti! Nu s-a inteles ca, desi par ca nu sunt in locul respectiv, aud si vad multe? Si ma prind de multe? 

Inca imi pastrez o urma de demnitate si mereu o sa raspund cu replici dure, indiferent de persoane si contexte, indiferent de consecinte! 

Cronica de Paste

Gata, s-au terminat si sarbatorile! Am baut, am mancat, m-am plimbat! De la plimbare pana la intrare in Tismana, sambata seara, betie la mine la tara si pana la plimbari pe dealurile de langa Valcea. 

Plimbarea pana la Tismana a fost bestiala! Am fost prieteni cu toata lumea pe care am intalnit-o! Dupa ce ne-am dat seama ca nu avem ce sa cautam in Tismana am plecat in Motru si dupa un drum luuung, ne-am reintors intr-un final la mine acasa. Ce a urmat, a fost in fum. La propriu! Gratar improvizat, alcool, fum de trabuc! Noi inchisi intr-o camaruta de 3 pe 3! "Ba, tu si cand esti beat, esti beat!" La 4:30 ne bateam cu ciorapi. Duminica, am fost si noi ca niste oameni credinciosi ce suntem la biserica (si mai beti decat ne culcasem), ne-am ciocnit ouale, am mancat din nou ca porcii si dupa am plecat spre Craiova.

Craiova, tren, Valcea! Alta nebunie! In Valcea se doarme pe strada (pacat ca n-am poze).  Dupa ce am ajuns acasa, am plecat la o plimbare pe dealurile din zona! Peisaje superbe, liniste, aer curat! Seara discoteca (arata chiar super bine pentru o discoteca de tara).

A 2 a zi, gratar in curte, somn dupa masa, program de pensionari. Frumos! Sa tot stai asa!

Paste fericit!

Asa e intrend zilele astea! Sa spui asta! Asa ca zic si eu :  "Paste fericit!" Beti, mancat, ascultati manele la maxim! Chefuiti! Si trimite-ti mesaje cu "lumina si caldura sfintelor sarbatori pascale...." 

Teatru

La fel ca ieri, la fel ca maine probabil....monotonie....Aceleasi personaje, aceleasi scene, ale aceleiasi piese de teatru, repetata in fiecare zi si jucata la fel de prost, la fiecare reprezentatie. Priviri speriate, cauta disperate fete cunoscute, insa toti poarta aceasi masca de necunoscut, toti sunt la fel. Ma indrept spre oglinda si ma privesc. Dar cine ma priveste din spatele sticlei de pe perete? Ala nu's eu! Vad aceasi figura pe care o vad peste tot in jurul meu, acelasi zambet fortat, impietrit pe un chip livid, aceasi ochi care privesc in gol, cautand ceva de mult pierdut. 

Verde-absint / rosu de vin

Printre picaturi verzi de absint si stropi rosii de vin, putata pe brate de vantul caldut de primavara, imi apare in minte imaginea ta. Te privesc si te simt langa mine mai aproape ca niciodata, desi esti la sute de kilometrii departare.

Iti simt parfumul pe fiecare centimetru al corpului meu. Desi buzele tale stau impietrite, le aud cum imi vorbesc. Vocea ti-e clara, ca apa unui izvor ce serpuieste printre stanci salbatice. Iti simt privirea, chiar daca ochii tai privesc poate altceva. Insa simt ca sunt privit, de pasari, de copaci, de tot ce ma inconjoara. Toate ma privesc cu ochii tai.

Deschid fereastra si las vantul sa-mi racoreasca fata. Pana si in adierea sa calda te simt! Iti simt atingerea de satin ce-mi rasfata fruntea, iti simt sarutul ce imi zdrobeste buzele! 

Asta seara ma simt mai indragostit de tine ca niciodata!

                                                                                                                                             Pentru L.

Abis

Stau pe marginea prapastiei gandindu-ma pentru a nu stiu cata ora daca sa ma arunc sau nu. Daca ma arunc, pentru ce o fac? Dar daca raman, aceasi intrebare, pentru ce? Privesc spre cer, gandindu-ma ca poate gasesc un raspuns, insa observ altceva. Nu sunt chiar pe marginea abisului. Mai sus de mine, peretele se continua. Aaaaaa....acum imi amintesc....de acolo am cazut eu candva! Inseamna ca si acum daca voi cadea din nou, o sa ma opresc pe alta stanca, zdrobit de pietre. E ciudat insa cum am ajuns mai sus, cu aripile astea care nu stiu sa zboare doar in picaj si sa se avante doar spre negura abisului! Ce m-a ajutat atunci sa zbor? Ce ma poate face din nou sa ajung acolo? Atunci am sarit singur incercand s-aujung mai sus si am esuat pe stanca de jos? Am fost impins cu aripile legate? Acum imi vad aripile, stiu ca sunt schimbate (Sunt un înger de piatră,/Cu chip alb şi aripi de zmoală). Nu stiu cum pot sa zboare, insa le simt dorinta de a se arunca in gol, cu fiecare clipa ce trece. Simt ca nu le mai pot tine  legate de mine mult timp si o sa ma las purtat de ele pe adierea vantului. 

                                                                                                                       (Post aiurea)

Revolutie

REVOLUTIEEEEEEEEE!!!!! Asta a fost aseara! Craiova a iesit in strada! Numai fotbalul mai face deastea!

Cu o ora inaintea meciului, in tot orasul mai erau 5 masini. Autobuze goale, strazi pustii, doar un freamat ce se auzea din zona stadionului, o inima uriasa ce batea doar de pe Oblemenco! Stadionul plin, coregrafie superba, dinamo speriata, CRAIOVA pe val! 

Purtati pe bratele publiclui, oltenii au pornit invazia! Minutul 20 si Costea cel Mare, reusea sa il uimeasca pe Lobont si sa declanseze extazul in tribune! Golul asta e de revazut la nesfarsit! 

Era 1-0 si Craiova traia visul insa nu dormea! Minutul 34, Costea cel Voinic (si golurile de aur) reuseste si el sa fac liniile de la 112 sa sune pentru cazuri de preinfarct. CRAIOVA - Dinamo 2-0!!! 

Ce a urmat dupa n-a mai contat, nici intrarile urate ale tiganilor dinamovisti, nici gestul jegos a lui Niculescu. Nici macar faptul ca Turcu se albise si probabil pe Borcea l-au pus sub aparate sa-l tina in viata. Nimic!

Craiova a castigat! Oltenia a renascut! Pe Dinamo chiar daca i-am bate zilnic, dupa fiecare meci ar fi sarbatoare!