vineri, 20 mai 2016

Inger si demon


          Am cunoscut divinitatea. Am intalnit-O intr-o seara rece de iarna, mi-a zambit frumos.
    Si nu era ca un inger obisnuit, nu i-am vazut aripile. Doar am simtit caldura Ei si m-am bucurat de lumina aurei Ei. M-a luat de pe pamant si timp de cateva momente lungi cat zilele creatiei, m-a dus in raiul Ei. Simpla, minunata, tot timpul zambitoare, imi schimba starea instant cand O vedeam. Uitam de viata pamanteana si ma scaldam in lumina raiului Ei. Si cele mai negre ganduri mi le stergea doar cu o atingere. Imi trimitea motivatia de a fi, gaseam in Ea inspiratia atunci cand nu stiam ce sa fac.Zile minunate, ore , minute, savuram fiecare secunda petrecuta langa Ea. Imi placea sa O privesc, sa ii analizez toate trasaturile, sa ii simt parfumul. Imi placea sa O aud vorbind, sa O vad zambind. Imi placea sa ii simt atingerea...
    A urmat apoi izgonirea din gradina Edenului. Mi-a zmuls aripile, care imi crescusera in raiul ei si m-a aruncat in abis.
Plin de rani de la cadere, m-am ascuns din nou in intunericul in care m-a gasit si am lasat demonii sa se stranga in jurul meu. Unul cate unul, pana cand s-au format legiuni. In frig, in intuneric, fara compasiune pentru nimic din jur, m-am inchis in camera cea mai indepartata a iadului si am ramas mut, orb, aproape mort.
    Mi-au tinut companie doar cei 7 generali ai legiunilor de demoni. Am fost mandru ca ajunsesem in rai , apoi invidios ca raiul era acolo sus. Am inceput sa iubesc argintii, cu ei mergeam la desfrau, am devenit lacom dupa orice. Am trandavit apoi cand am vazut ca nimic nu ma multumea, ca mai tarziu sa devin manios pe tot, pe mine, pe lume, pe rai, chiar si pe iad.
    Si ca din senin, am auzit iar vocea divina. Din lumina mi-a intins mana, si m-a scos din intunericul meu, din nou. Legiunile mele de demoni nu imi mai ascultau brusc vocea, atunci cand vorbea Ea. Toti taceau si O ascultau, lasandu-se ghidati de lumina Ei.
As fi adus Iadul pe pamant, daca cineva sau ceva i-ar fi facut rau sau daca mi-ar fi facut un singur semn ca vrea sa fac asta.
    Am vazut in Ea din nou ceea ce am pierdut cand am fost izgonit. Aceiasi vibratie divina, aceiasi caldura in glas. I-am primit binecuvantarea si acum o urmez in lumina.
Insa demonii mei sunt dupa mine. Nu-mi sunt dusmani, nu mi-au fost niciodata. Mi-au tinut de urat in momentele grele si ii controlez.
Ii pot dezlantuii oricand asupra oricui indrazneste sa-mi pateze ingerul in vreun fel.
Partea frumoasa e ca doar eu pot sa O vad. Nu poti sa vezi divinitatea daca nu crezi in ea si mai ales daca ea nu crede in tine.
Stiu doar ca Ea e un inger ce cauta haosul si eu un demon ce cauta linistea. Ingerii sunt printre noi tot timpul, demonii la fel. Doar ca poarta masti de oameni si se pierd in multime.

Unde era Ea, acolo era Raiul. (Jurnalul lui Adam si al Evei, M. Twain)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu