Repeta dupa mine: Sunt liber!

Alarma de la Sony, te trezeste mecanic. Te tarasti pana la baie, din oglinda te priveste un chip mahmur. Colgate, Listerine si afara din baie. Repede in drum spre iesire, bagi un Jacobs. Ford (sau orice alta marca de masina), ajungi la munca. Windos, clienti tampiti, roboti care vin la alt robot sa-si descarce nervii. Pauza, KFC si de data asta un Nescafe. Reiei activitatea din cubicalul tau, Windos din nou, roboti din nou. Privesti Casio de la mana, 5:00 PM. cheie in contact, drum spre casa. Mai faci cu mana la camera video, de pe stalpul din intersectie, mai incetinesti cand treci pe langa politie, caci si ei te vegheaza.
Auchan, Kaufland sau orice magazin. Si aici, din nou ai de luat o gramada de marci si branduri. Pizza acasa, Silva la doza, privesti cu creierul gol la Samsungul din sufragerie.
Sony suna, un prieten: hai la un Golden! Te imbraci: Nike, Puma si iesi. Castile Beats By Dre pe urechi, mainile adanc bagate in buzunar. Iti feresti ochii de firmele luminoase, fiecare semnalizand ceea ce iti trebuie tie. Toate te cheama si te mint ca au cea mai buna solutie pentru tine.
Lumea e comert, toti cumpara si vand ceva. Marca dupa marca, brand dupa brand, iti controleaza viata din prima clipa a diminetii pana in ultimul moment al zilei, cand inainte de a pune capul pe perna, iti setezi mecanic ora la care sa te trezeasca tehnologia dimineata.
Intimitate e posibil sa nu mai ai nici macar in baie, pentru ca si acolo ai telefonul cu tine. Fratele cel mare e mai real decat in 1984.
Tu nu mai cumperi lucruri, ele te cumpara pe tine. Stai la cozi interminabile sa cumperi primul model de telefon. Te inghesuii in magazine sa prinzi "reduceri"la orice cacat, care nu iti trebui, dar totusi il vrei. Ispita e reala si ispita profita.
Ai camere video peste tot si nu sunt de supraveghere. Oricum daca patesti ceva, dovezile sunt neclare. Dar cineva trebuie sa vada pe unde esti mereu.
Libertatea si conceptul de independenta sunt cele mai mari iluzii ale lumii moderne. Nu esti liber atat timp cat depinzi de cele mai stupide lucruri.
Nu esti liber cand esti supravegheat la orice pas. La fel ca un animal la zoo, esti inchis, cu diferenta ca tu nu vezi marginile custii.
Ochiul din cer nu e Sauron, dar totusi vede tot , stie tot. Si fara sa iti dai seama, chiar si tu vinzi. Vinzi informatii despre cel de langa tine. Dai drumul la o barfa, imprastii un zvon , tot sub falsa iluzie a libertatii: "sunt liber sa zic ce vreau".
Nu spui niciodata ce vrei tu, spui doar ce se vrea ca tu sa spui.

"Maselor li se poate acorda libertatea gandirii, pentru ca ele nu gandesc"

                                                                                               G. Orwell

Transport in comun(e)

Ca in caruta comuna din fiecare comuna sau sat din tara, cand se pleaca organizat spre targuri. Cam la fel si in Craiova in orice mijloc de transport in comun: tarani, transpirati si babe. Ca la sate, cu diferenta ca taranii de oras sunt ma periculosi.
Ati observat ca in fiecare autobuz, microbuz sau tramvai, exista o baba (sau mai multe) care tot timpul coboara la urmatoarea? Baba aia care face galagie ca nu te ridici sa ii dai locul si cand o faci isi pune sacosele? Ce nu inteleg eu, daca tot coboara la prima, de ce tot le gasesc in autobuze?
Apoi mai sunt pe langa ea si altii care stau inghesuiti, lipiti de usa masinii, in timp ce in mijlocul culoarului e loc sa si dansezi.
Trecem apoi la cocalarii in maieuri, ce trebuie neaparat sa se tina de bara de sus din autobuz. Aroma de primavara razbate de la subrat si te invadeaza. O simti si cauti fereastra, pe care nu o poti deschide, pentru ca, mai tineti minte baba din usa? O trage curentul...asa ca sauna si putoare pana cand o sa coboare sconcsul.
Gasesti in cele din urma un loc liber langa o cucoana cu 10 sacose de rafie la ea, o galeata de oua si o ganta de voiaj. Si aici e smecheria. Sta linistita, nu schiteaza niciun gest ca ar vrea sa coboare la prima (probabil ca nu a invatat-o baba unde sa stea, pentru treaba asta), pana cand autobuzul semnalizeaza si incepe manevra de parcare in statie. Si aici, tine-te! Brusc ma intreba:"Coborati?" Nici nu apuc sa raspund bine ca nu, cand ma trezesc atacat cu cele 10 sacose, galeata de oua si geanta de voiaj. Doamna se pune in miscare si doboara tot in calea ei spre usa. Ca intrun atac asupra unei fortarete, ia cu asalt culoarul autobuzului in viteza spre iesire. Lipseste doar sa scoata sunetele de razboi.
Dupa razboi, din nou pace si liniste, ba chiar se aude muzica din spatele autobuzului, dintrun difuzor al unui telefon (da, inca se mai asculta manele pe telefon pe speaker). Ca o oda inchinata razboiului, un "OOOO, viata mea" sparge linistea.
Fete plictisite, oameni transpirati, babe cu sacose...toti se lipesc unul de celalalt si continua calatoria. Priviri in gol pe geam, discutii la telefon despre x si y, ba chiar si cate un selfie din cand in cand
Bine-ai venit la bord! Aseaza-te la fereastra, azi conduc eu.

De ce n-am mai scris

Asta imi zic in fiecare zi si in fiecare zi imi promit ca diseara pun mana pe taste si creez. Apoi analizez si imi dau seama ca nu am mai scris pentru ca nu mai am muza. Nu ma inspira nimic, mi-am epuziat subiectele.
Sa scriu despre refugiul meu de la etajul 4, deja e dus subiectul. Sa scriu despre cocalari de craiovita, iar la fel, am multe pagini tocite. Sa vorbesc despre corporatii, serviciul meu si cum vor sa ne vindem toti, pe bani putin, chiar ca aici nu mai gasesc ce as putea sa spun.
Sa vorbesc despre vreme, politica, religie...pai astea sunt discutii de carciuma, le port deja cand ies la bere. Sa le reiau si aici, ar fi prea banal.
Scriam candva despre EA, erau povesti de actualitate. Acum ce as putea sa scriu, istorie? Nu sunt cronicar si oricum din istoria mea si a ei, invat doar eu, deci nu trebuie sa o impartasesc.
Ce as putea sa scriu la capitolul asta, de fapt? Faptul ca am facut aceleasi greseli ca si altadata? Ca am pierdut momentele importante in care poate trebuia sa fiu acolo si sa aibe suportul meu? Imi mai zic in oglinda cateodata: "bravo ba! Pe la nunti esti Batman, dar cand are lumea nevoie de suport, nu esti nici macar Penguin!".
Ce as putea sa spun? Sa vorbesc despre faptul ca am dat-o in bara mai rau ca un fotbalist de liga 5 a, cand trebuia sa marchez la sigur? Ca seara am lasat situatia sa mearga de la sine si dimineata, cand nu am mai primit mesajul de "buna dimineata", mi-am dat seama ce am facut? Sa spun ca m-am trezit ca dupa o betie din care nu imi mai aminteam ce am facut noaptea? E prea tarziu, subiect inchis, istorie scrisa in cronici.
Sa va povestesc iar despre cum lucrez la o afacere de familie, ca majoritatea de pe la noi, unde trebuie sa muncesti pentru tine, dar sa faci bani pentru altii? Sunteti satui de astea, de parca plecati de la shaworma. Ca si voi poate lucrati la fel, poate si voi aveti sefi cu un nivel de retard, de multe ori mai ridicat decat al celor din centrele speciale.
Daca pana acum imi puneam emotii pe cola virtuala, deja le simt ca devin frustrari. Ori nimeni nu vrea sa auda/ citeasca , frustrarile altuia.
Si totusi, pana o sa gasesc subiecte noi, raman la cele clasice. O sa scriu tot despre etajul 4 din craiovita, cartierul tiganilor (care se pare ca au revenit). Etajul 4 unde am trecut prin certuri de familie, sarbatori fericite tot in familie, iubire prin fiecare colt al apartamentului, despartire la masa din bucatarie. O sa scriu despre EA, sa-i completez cronica si in scris, caci vorba aia: " Verba volant, scripta manent".
O sa scriu despre ce ma face fericit, ce ma face trist, ce ma enerveaza sau ma bucura. Si se pare ca sunt putine lucruri, ca de asta ma repet in cuvinte.
De aia scriu....